Azi in ziua de Craciun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai avem putin si pasim in alt an. Un nou an in care ne astepta noi provocari.  Anul ce tocmai se termina mi-a adus foarte multe schimbari, probleme si rezolvari. A fost asemeni unui parau de munte ce serpuieste energic printre bolovani, ce se impiedica si ocoleste stancile si care cauta neincetat linistea deversarii. In anul ce se apropie de final am cunoscut oameni noi, am ”cunoscut” si oameni ce ii stiam de foarte mult timp, am facut si fotografii, am mai pierdut si castigat cate ceva. Pentru ca repeziciunea acestui an nu mi-a dat pace, in zilele ce urmeaza il voi parcurge fotografic.

Azi in ziua de Craciun, suntem cu familia, cu cei dragi si apropiati noua, petrecem si ne bucuram.Urez tuturor prietenilor, cunoscutilor, vizitatorilor mei, sanatate, belsug si noroc in toate. Dumnezeu sa ne aduca lumina in suflet de care avem atat de multa nevoie si sa nu uitam ca aceasta zi sfanta, din pacate nu inseamna pentru toti veselie si belsug.

Bucurati-va sufletele daruind, iar aceasta zi poate fi un inceput.

Craciun fericit !

Toamna, impreuna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Priveau tacuti la luciul apei, gandeau la lucruri nevazute si se strangeau in brate ca si cum ar fi avut acelasi gand… dar nu, ei ganduri separate-aveau. Apoi treziti parca din vraja se imbratisaza iar si iar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toamna, lumina.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lumina… sa fie oare puntea intre credinta si stiinta ? Sa fie unda stiintei ce ”lumineaza ” sufletul credinciosului…? Dar daca este invers si practic lumina izvoraste din noi, din sufletele noastre iar ceea ce vedem ca fiind luminos nu este decat o imagine a ceea ce numim lumina.

Sa ne bucuram de lumina ce lumineaza calea, sa ne bucuram de lumina ce ne ajuta sa vedem culorile, sa cantarim bine inainte de a ne bucura de stralucire.

Toamna, fruzele.

Oare tine de banal ori poate obisnuinta ne face sa spunem, a venit toamna, vin ploile, ingalbenesc frunzele… Oare cat de trist ar fi sa vina toamna fara ca frunzele sa-si schimbe culoarea, sa nu mai vedem padurile ruginite, sa nu mai vedem dealurile colorate. Retina sa fie mirata de faptul ca toamna, nu e toamna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oare ce farmec mai au ploile de toamna fara culoarea galbuie, rosiatica ori maronie din jur? Cred ca, nu de fapt sunt sigur ca toamna inseamna acest carnaval al culorilor, toamna inseamna frunze colorate, toamna incepe si se termina cu acest carnaval al frunzelor colorate. Si da, asa este, la sfarsitul carnavalului, toamna pleaca in calatoria ei de un an si lasa iarna sa ne-nghete.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Da, asa este, toamna nu poate exista, nu poate debuta fara ca in deschidere sa-si prezinte acest spectacol al culorilor. Imi place acest anotimp al melancoliei, al bogatiei sufletesti, al culorilor pastelate, al serilor reci si ploioase. Nici nu stiu daca nu cumva astept cu sufletul plin de speranta acest moment, acest moment ce debuteaza cu ingalbenirea frunzelor, ce simplu, ingalbenirea frunzelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oare asta sa fie momentul de inceput, sa trebuiasca sa mori ca se te nasti apoi ?

Ce sacrificiu fatal din partea naturii mama,

Ce limpede-i povestea, eu fara grai raman,

Sunt mut din obligatie, fata de ea , natura mama.

Sa fie oare, o alta lectie de viata ce trebuie-nvatata ca s-o stim sau…

Totul este pentru noi ca ochiului sa placa si noi iubiti sa fim de ea, natura mama.

Iar daca este asa, eu cred ca trebuie sa masuram atent si sa vedem noi care,

Mai meritam inca o toamna oare?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Neconditionat primim aceasta simfonie a culorilor, aceasta simfonie a frunzelor ingalbenite.

Bucurati-va de toamna, bucurati-va de frunze.

Da, a venit toamna.

Ulcica de lut.

Pe strada ingusta.

Pe inserat.

Impreuna.

La asfintit.